Eucaliptul
din faţa staţiei de autobuz
îşi aşterne umbra
inexistentă
peste cei cîţiva homari
crescuţi
printre crăpăturile bazinului secat
încercînd să ajungă,
să năpădească,
să se extindă
cu pseudopodele lor
colţuroase
pe
pămîntul din jur
ce fumegă
cenuşiu împreunîndu-se
cu nori de nisip
buni doar s-ascundă
petecul solar
muribund
ca sufletele sfîşiate
de solzii
indiferenţei!
