Mă uit la tine cu frică,
Te-ating cînd şi cînd
Speriat că iarăşi mă minţi
Telefon idiot –
Brontozaur modern
Cu carapace din noapte şi fum
Zîmbindu-mi parşiv
Cu butoanele-ţi ştirbe!
Ridic receptorul…
Rătăcite cuvinte
Se scurg prin centrale stricate,
Străvechi mecanisme
Scîrţîind ascuţit
Cu-atingeri pe fir,
Cu sunete şterse,
Convorbiri inutile,
Cu vorbele, şoaptele altora,
Toate-necînd al meu glas
Ce ţipă,
Blestemînd oceanul de voci anonime:
“Alo!
Alo! Mă auzi?
Te iubesc!
TE IUBESC!!!”
