Libertatea de a gândi

Cândva, Winston Churchill a spus: Criticism may not be agreeable, but it is necessary. It fulfils the same function as pain in the human body. It calls attention to an unhealthy state of things.

Într-adevăr, nu este ceva plăcut să te auzi criticat. Nu este ceva plăcut să afli că oamenii au o părere proastă despre tine. Dar…

Dar trăim într-o lume în care, prea mulţi oameni au murit pentru că arătau diferit, gândeau diferit, vorbeau diferit. Prea mulţi oameni au murit apărând tocmai libertatea tuturor şi a fiecăruia de a fi liber să spună ce gândeşte, de a avea dreptul să fie de altă părere.

Nimeni şi nimic nu ar trebui să aibă voie să ne ia această libertate, atât de greu câştigată. Nimeni şi nimic nu ar trebui să împiedice un adolescent să îşi exprime opiniile, în timpul său liber, în spaţiul (cel puţin teoretic) liber al internetului.

Cu toţii am visat, odată cu apariţia şi extinderea internetului, că, în sfârşit, a apărut acea Utopie, acea lume perfectă, cel puţin din punctul de vedere al libertăţii.

Se pare însă că nu este aşa. Se pare ca Big Brother există. Şi totul este cu atât mai tragic cu cât el se foloseşte pentru a ne controla exact de lucrurile care ar trebui să ne aducă libertatea.

E trist. E trist că nu avem destulă încredere în noi înşine încât să acceptăm şi critica. E trist că ne temem de cuvintele care sunt în dezacord cu noi. E trist că există oameni care ar dori să ne readucă în anii de dinainte de ’89, când un jurnal trebuia ţinut sub cheie, de teama unor astfel de represiuni.

E şi mai trist când adulţii, în loc să încurajeze libertatea aceasta a tinerilor de a gândi, de a se exprima, se tem de ea.

Ar trebui de fapt să fim mândri de ei, să fim mândri ca tocmai educaţia pe care noi le-am dat-o, le-a dezvolta această abilitate de a gândi liber şi independent, de a putea distinge între ce este bine şi ce este rău. Pentru că, să nu uităm, asta ne face, într-un fel, după asemănarea lui Dumnezeu!

Şi este şi mai trist când cei care ajungem să acţionăm în aşa mod suntem noi, evreii! Noi, care am avut atât de mult de suferit datorită faptului că suntem diferiţi! Noi, din rândul cărora s-au ridicat atât de numeroase spirite libere, începând cu însuşi Moşe, cel care nu odată a avut tăria şi înţelepciunea să se certe cu Dumnezeu, şi să-i atragă atenţia când greşeşte.

Şi după cum spune midraşul (ei da, există un midraş şi despre asta 🙂 ), Dumnezeu a putut să se plece în faţa unui om când a greşit. Noi însă nu putem, se pare:

Dar Cel Etern spuse: „Am jurat: Idolatrul va pieri; nu pot să-mi calc jurământul; am hotărât să nu mai conduc pe Israel, nu pot să dezmint hotărârea mea”. Atunci, după Rabbi Bercisa, Moşe răspunse: „Rege al Lumii, nu mi-ai spus tu singur că asculţi de Tora ta, căci e nevoie ca acel care porunceşte, în numele legii, să se supună primul, legii? Ci, în Legea ta, n-ai poruncit: -Dacă un om jură o făgăduinţă, tot ce-a pronunţat gura sa, trebuie să îndeplinească; Dar un înţelept poate să-l dezlege de jurământ. Şi Dumnezeu îi răspunse: „Fii acest înţelept, fiul meu, care mă va dezlega de făgăduiala mea”.

Şi, conform rabinilor noştri, stă scris: Moşe era aşezat pe munte; cum putea să se aşeze Moşe în faţa lui Dumnezeu, dacă nu spre a-l dezlega de jurământ? Se aşezase, înfăşurat in mantia sa, şi drept in faţa lui, Dumnezeu îi zise: „Am jurat să nu-i mai conduc pe fii lui Israel, am încredinţat morţii pe Israel; regret jurământul meu, mă căiesc de jurământ”. Şi Moşe sărutând pe Cel Etern, îi răspunse: „Nu mai există jurământ, nu mai există făgăduinţă”. De aceea, după rabinii noştri stă scris: Moşe, om al Domnului; căci Moşe a fost omul lui Dumnezeu, pentru că îl dezlegase pe Dumnezeu de jurământul său.

Dar se pare că unii dintre noi considerăm că suntem mai buni decât Dumnezeu, şi deci avem dreptul de a judeca şi condamna orice!

Şi vreau să închei amintindu-vă de o altă vorbă celebră a aceluiaşi Churchill, de data aceasta citându-l la rândul său pe Voltaire: Eu am dreptate, tu nu. Dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta până la moarte.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Am trait s-o citesc si pe asta :)) Da, este o porcarie strigatoare la cer ( la care ma asteptam totusi ) si este scandalos ce-i s-a intamplat lui Ariel si mai mult nu voi spune (pentru ca imi otraveste sufletul). O singura corectare (ca in bancul acela rusesc de la Radio Yerevan) : Voltaire a spus: ”
    „I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it.”

  2. O corectare la corectare? Voltaire NU a spus:
    “I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it.”
    Asta a fost Beatrice Hall care in 1906 scria sub pseudonim o carte „The Friends of Voltaire”. Maxima atribuita lui Voltaire este o parafraza la „Think for yourselves and let others enjoy the privilege to do so too.” (Voltaire – Essay on Tolerance)
    Imi permit sa-l citez pe Avram Grumer:

    I may disagree with what you say, but I will defend to the death your right to mis-attribute this quote to Voltaire.

    🙂

    Acum… Edi, sunt mandra de tine! Ai tot ce-ti trebui pentru a deveni un autor de succes! Cauti adevarul, ai demnitate, sinceritate, dorinta de a ii apara pe cei care au nevoie de aparare… Mi-ai incalzit sufletul si iti multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: