Pagini noi

În secţiunile Iudaism 101 şi Midraşim / Legende puteţi citi aici, aici, aici şi aici.

Rezervatia Blogosferei (arie aproximativ protejata)

         Destinat celor care scriu sub zodia lui „Ce poti face cand nu ai ce face”!!!

Având în vedere răspândirea trolilor în blogosferă, precum şi înclinaţia mea naturală spre realizarea de fapte bune 😉 , am decis să le creez un mediu propice, o mică rezervaţie naturală.

Drept urmare, institui această pagină, destinată tuturor refulărilor, atacurilor, ironiilor nesărate, discutatului pe lângă subiect, vorbitului în afara paharului, filozofatului asupra inefabilităţii castraveţilor muraţi, precum şi a tuturor formelor de manifestare specifice unora din persoanele cu prea mult timp liber şi obstinaţie, dar cu prea puţin discernământ.

Această decizie a fost luată ca urmare a studierii siderate a sistemului evolutiv al trolilor, pe care îl puteţi admira în toată splendoarea sa aici

Orice mică donaţie de spaţiu virtual destinată prezervării şi studierii acestor specii este binevenită, iar dumneavoastră veţi fi menţionaţi la loc de onoare în blogroll 🙂

Astfel lansez campania „Nu banaţi trolii! Şi ei sunt ai noştri!” 😛

Scrisoare (intre)deschisă

Probabil că această pagină nu ar fi fost scrisă dacă nu ar fi apărut seria de comentarii născute pe marginea câtorva rânduri scrise demult, acum jumătate de an. Niste rânduri care nu se doreau a fi o poezie, ci doar o mică poveste, scrisă în felul meu. Este un pic ciudat cum de s-a întâmplat abia acum, dar, cum se spune, misterioase sunt căile Domnului.

Să trecem peste asta! Unde voiam de fapt să ajung…

La faptul că îi judecăm prea uşor pe ceilalţi. Îi judecăm fără să îi cunoaştem. Îi judecăm potrivit propriilor noastre idei şi percepţii despre viaţă, artă, valoare. Faptul în sine nu este o crimă. Dimpotrivă! Cu toţii suntem personalităţi distincte şi (sper eu) bine conturate. Însă cred că de prea multe ori îi judecăm fără a încerca să-i şi înţelegem. Şi începem să construim scenarii, ipoteze, scoţând totul din context. Decidem că „dacă eu aş fi fost pus în această situaţie, aş fi reacţionat aşa”, sau „eu aş fi scris aceste rânduri dacă aş fi fost în starea de spirit / circumstanţele următoare”, deci şi celălalt trebuie să fi reacţionat la fel.

Mă tem că aţi intrat pe panta foarte alunecoasă a sofismelor, stimabililor. Şi e puţin trist.

E trist, pentru că înseamnă ca aţi uitat să îi ascultaţi pe ceilalţi. Nu doar să îi auziţi, ci, într-adevăr, să îi ascultaţi. E grav, şi e o stare din care se iese foarte greu. Am trecut şi eu prin asta. Nu ştiu, poate mă înşel asupra voastră, sau asupra vieţii. Este, la urma urmelor, extrem de posibil. Cum spuneau vechii greci „Adevărul este numai al zeului”. Dar măcar sunt conştient de asta.

Mai este un lucru pe care nu îl înţeleg! De ce oare atât de mulţi se ascund în spatele unor măşti. De cine sau de ce vă temeţi până într-atât încât să evitaţi să vă folosiţi propriile nume? Dacă nu vă cunosc, chiar dacă mă criticaţi, ce contează? Iar dacă vă cunosc, cu atât mai mult, aş putea să percep comentariile mai bine, în contextul vieţii reale!

Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit. Nu sunt împotriva polemicilor sau discuţiilor în contradictoriu. Dimpotrivă, mă bucur dacă un text scris de mine dă naştere unor dezbateri. Înseamnă că ceva din acele rânduri au determinat o reacţie. V-au mişcat. V-au plăcut, emotionat, sau, dimpotrivă, v-au displacut, v-au deranjat…. indiferent ce…. dar nu v-au lasat indiferenti. Si asta este cel mai important!

Oricum, fie parere buna sau rea, cât timp nu conţine atacuri la persoană (a mea sau a celorlalţi care comentează), orice reacţie e binevenită, mai ales dacă e şi argumentată.

Deci, tuturotr, bine aţi venit pe blogul meu şi

À bon entendeur, salut!