Tikun Leil Şavuot -29 mai 2009

… de vorbă cu evreii

Bucureştiul cuprinde diversitatea Europei la ea

acasă. Români, germani, armeni, evrei, maghiari, turci, francezi, greci, rromi, bulgari,

italieni, aromâni şi mulţi alţii au dat formă

Bucureştiului de ieri şi de azi. Din martie le-am

rezervat câte o seară specială în care vor veni

cu tot ce au ei mai bun şi mai frumos de arătat.

Muzeul Ţăranului Român,

Federaţia
Comunităţilor Evreieşti din România

şi

Centropa

vă invită joi, 27 martie, de la 17:00,

în Sala Foaier şi apoi la Clubul Ţăranului, la

prima seară culturală din evenimentul

Povestea vecinilor, cuprins în proiectul

PUZZLE.

Vom sta DE VORBA CU… evreii care vin să ne

spună poveşti de viaţă, să ne arate fotografii

vechi şi crochiuri ale Tiei Peltz, să ne cânte şi să

ne trateze cu mâncăruri tradiţionale.

de_vorba-cu.jpg

 

Activităţile prezentate fac parte din proiectul PUZZLE, iniţiativă ce beneficiază de sprijinul financiar al Comisiei Europene (Directoratul General Educaţie şi Cultură – Anul European al Dialogului Intercultural 2008) şi al Ministerului Culturii şi Cultelor din România.

Proiectul PUZZLE este coordonat de Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene.

Informaţia conţinută în aceast comunicat din cadrul evenimentului promovat nu reflectă în mod necesar poziţia sau opinia Comisiei Europene cu privire la tema activităţilor.

Libertatea de a gândi

Cândva, Winston Churchill a spus: Criticism may not be agreeable, but it is necessary. It fulfils the same function as pain in the human body. It calls attention to an unhealthy state of things.

Într-adevăr, nu este ceva plăcut să te auzi criticat. Nu este ceva plăcut să afli că oamenii au o părere proastă despre tine. Dar…

Dar trăim într-o lume în care, prea mulţi oameni au murit pentru că arătau diferit, gândeau diferit, vorbeau diferit. Prea mulţi oameni au murit apărând tocmai libertatea tuturor şi a fiecăruia de a fi liber să spună ce gândeşte, de a avea dreptul să fie de altă părere.

Nimeni şi nimic nu ar trebui să aibă voie să ne ia această libertate, atât de greu câştigată. Nimeni şi nimic nu ar trebui să împiedice un adolescent să îşi exprime opiniile, în timpul său liber, în spaţiul (cel puţin teoretic) liber al internetului.

Cu toţii am visat, odată cu apariţia şi extinderea internetului, că, în sfârşit, a apărut acea Utopie, acea lume perfectă, cel puţin din punctul de vedere al libertăţii.

Se pare însă că nu este aşa. Se pare ca Big Brother există. Şi totul este cu atât mai tragic cu cât el se foloseşte pentru a ne controla exact de lucrurile care ar trebui să ne aducă libertatea.

E trist. E trist că nu avem destulă încredere în noi înşine încât să acceptăm şi critica. E trist că ne temem de cuvintele care sunt în dezacord cu noi. E trist că există oameni care ar dori să ne readucă în anii de dinainte de ’89, când un jurnal trebuia ţinut sub cheie, de teama unor astfel de represiuni.

E şi mai trist când adulţii, în loc să încurajeze libertatea aceasta a tinerilor de a gândi, de a se exprima, se tem de ea.

Ar trebui de fapt să fim mândri de ei, să fim mândri ca tocmai educaţia pe care noi le-am dat-o, le-a dezvolta această abilitate de a gândi liber şi independent, de a putea distinge între ce este bine şi ce este rău. Pentru că, să nu uităm, asta ne face, într-un fel, după asemănarea lui Dumnezeu!

Şi este şi mai trist când cei care ajungem să acţionăm în aşa mod suntem noi, evreii! Noi, care am avut atât de mult de suferit datorită faptului că suntem diferiţi! Noi, din rândul cărora s-au ridicat atât de numeroase spirite libere, începând cu însuşi Moşe, cel care nu odată a avut tăria şi înţelepciunea să se certe cu Dumnezeu, şi să-i atragă atenţia când greşeşte.

Şi după cum spune midraşul (ei da, există un midraş şi despre asta 🙂 ), Dumnezeu a putut să se plece în faţa unui om când a greşit. Noi însă nu putem, se pare:

Dar Cel Etern spuse: „Am jurat: Idolatrul va pieri; nu pot să-mi calc jurământul; am hotărât să nu mai conduc pe Israel, nu pot să dezmint hotărârea mea”. Atunci, după Rabbi Bercisa, Moşe răspunse: „Rege al Lumii, nu mi-ai spus tu singur că asculţi de Tora ta, căci e nevoie ca acel care porunceşte, în numele legii, să se supună primul, legii? Ci, în Legea ta, n-ai poruncit: -Dacă un om jură o făgăduinţă, tot ce-a pronunţat gura sa, trebuie să îndeplinească; Dar un înţelept poate să-l dezlege de jurământ. Şi Dumnezeu îi răspunse: „Fii acest înţelept, fiul meu, care mă va dezlega de făgăduiala mea”.

Şi, conform rabinilor noştri, stă scris: Moşe era aşezat pe munte; cum putea să se aşeze Moşe în faţa lui Dumnezeu, dacă nu spre a-l dezlega de jurământ? Se aşezase, înfăşurat in mantia sa, şi drept in faţa lui, Dumnezeu îi zise: „Am jurat să nu-i mai conduc pe fii lui Israel, am încredinţat morţii pe Israel; regret jurământul meu, mă căiesc de jurământ”. Şi Moşe sărutând pe Cel Etern, îi răspunse: „Nu mai există jurământ, nu mai există făgăduinţă”. De aceea, după rabinii noştri stă scris: Moşe, om al Domnului; căci Moşe a fost omul lui Dumnezeu, pentru că îl dezlegase pe Dumnezeu de jurământul său.

Dar se pare că unii dintre noi considerăm că suntem mai buni decât Dumnezeu, şi deci avem dreptul de a judeca şi condamna orice!

Şi vreau să închei amintindu-vă de o altă vorbă celebră a aceluiaşi Churchill, de data aceasta citându-l la rândul său pe Voltaire: Eu am dreptate, tu nu. Dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta până la moarte.