Lilit

Când Atotputernicul a creat primul om, a spus: Nu este bine ca omul să fie singur. Atunci a creat pentru bărbat o femeie din pământ, la fel ca el (Adam) pe nume Lilit. Nu după multă vreme, au început să se certe unul cu celălalt. Aceasta i-a spus: nu o să fiu a doua, iar acesta spuse: Nici eu nu o să fiu al doilea, ci primul, căci aşa trebuie, tu să stai a doua şi eu voi fi primul. Atunci ea îi spuse: amândoi suntem egali, pentru că ambii suntem făcuţi din pământ. Totuşi nu s-au înţeles.

Când Lilit a văzut cum stau lucrurile, a pronunţat numele mărturisit al lui Dumnezeu şi a zburat în văzduh. Adam începu să se roage Creatorului şi spuse: Dumnezeu al Universului! Femeia pe care mi-ai dat-o a plecat de lângă mine. Imediat, Atotputernicul trimise trei îngeri, pe nume Senoi, Sansenoi şi Semanglof, după ea, pentru a o aduce înapoi.

Atotputernicul le-a spus îngerilor: Dacă vrea să se întoarcă, atunci este bine. Dacă nu, atunci trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru că 100 dintre copiii ei vor muri în fiecare zi. Aceştia s-au dus apoi la ea şi o găsiră în mijlocul Mării Roşii. Atunci i-au spus care este cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, a refuzat să se întoarcă. Îngerii i-au spus: trebuie să te înecăm în mare. Atunci ea le-a zis: Lăsaţi-mă! Nu am fost creată decât pentru a face rău copiilor, timp de opt zile pentru băieţi şi douăzeci pentru fete.

Când au auzit îngerii ce a spus ea, au insistat şi mai mult. Atunci, aceasta a spus: Jur pe numele lui Dumnezeu cel viu că atunci când vă voi vedea pe voi sau imaginea voastră pe o amuletă, nu voi avea nici o putere asupra copilului pe care îl protejează. Şi-a asumat responsabilitatea ca, în fiecare zi, o sută dintre copiii ei să moară. De aceea spunem că în fiecare zi, o sută dintre demonii ei mor. De aceea se scriu numele Senoi, Sansenoi şi Semanglof pe amuletele destinate copiilor mici. Când Lilit le vede, îşi aduce aminte de promisiunea ei şi copilul respectiv este salvat.

 

Potrivit altor legende, Lilit a fost blestemată să se transforme într-un demon. Dumnezeu a creat-o pe Eva după acest episod, din coasta lui Adam, pentru a o face mai supusă. Descendenţii lui Lilit şi ai Evei s-au amestecat şi s-au înmulţit, iar Dumnezeu a hotărât că Lilit trebuie să îşi ucidă toţi descendenţii, cu excepţia celor protejaţi de o amuletă. Această credinţă potrivit căreia Lilit ar putea veni pentru a ucide copiii mici este încă prezentă la mulţi oameni. Datorită mamei lor, fiicele lui Lilit, (sucubi sau pur şi simplu Lilite, după unele povestiri), sunt şi ele supuse acestei hotărâri şi nu pot vătăma nici un copil care este protejat de amuletă. Acesta este blestemul lui Lilit pentru că a fost prea dominatoare, potrivit multor povestiri, deşi există şi întrebarea dacă adevăratul motiv nu este acela că a pronunţat numele lui Dumnezeu, luându-i astfel o parte din puteri.

O altă legendă spune că Dumnezeu şi Lilit ar fi reprezentând de fapt o Divinitate masculină şi respectiv o Divinitate feminină.

Se sugerează de asemenea că, deoarece Lilit nu a mâncat niciodată fructul interzis, precum Adam şi Eva, aceasta nu este afectată de păcatul originar, astfel că este nemuritoare precum un înger. Totuşi, îngerii pot fi distruşi. Ca şi demonii. Astfel se pune întrebarea dacă şi Lilit este invincibilă.

Alte legende biblice sau nonbiblice o portretizează pe Lilit ca pe o teribilă Divinitate mamă. Clerul său este descris ca fiind format din prostituate ale templelor, potrivit unor istorici. Această credinţă s-a schimbat de-a lungul timpului, Lilit (sau sucubi, în general) devenind „prostituata divină” potrivit clericului, descrisă ca o femeie înaltă, brumoasă, cu ten închis, cu aripi de liliac cu păr roşu (unele legende spun negru) şi lung şi cu ochi de un albastru profund. Acesta este un exemplu perfect în care bărbaţii descriu DOAR trăsăturile fizice ale femeilor, precum şi teama lor evidentă de a fi controlaţi de o femeie.

 

Surse:

Geneza 1

26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

27 Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Geneza 2  

20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.

21  Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.

22  Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

23  Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie

 

 


LILIT ŞI LITERA ŞIN

               

În cea de-a opta zi Dumnezeu a creat literele ebraice pentru a se putea păstra istoria, profeţiile, poezia şi mai ales poveştile noastre.

Fiecare literă era făcută din sticlă. Precum o prismă, fiecare reflecta toate culorile universului. Dumnezeu nu se putea decide cine ar trebui să ţină aceste comori care vor păstra pentru eternitate învăţăturile evreilor. Şi Dumnezeu se tot gândi; apoi, în cea de-a optsprezecea zi, se hotărî.

„Lilit,” spuse Cel Sfânt, adresându-se primei femei, „pentru că tu înţelegi importanţa învăţatului, nu doar pentru tine, ci pentru toţi oamenii, te pun pe tine să ai grijă de primul set de litere ebraice.”

„Sunt onorată,” spuse aceasta. „Ştiu un loc tocmai bun în care să le ţin.” Atunci Lilit îl conduse pe Dumnezeu într-o parte foarte împădurită a Grădinii Edenului. „Aici,” spuse arătând către o imensă stâncă nivelată care se ridica de la pământ, fiind protejată de o terasă suspendată. Acolo se găseau nenumărate plante de viţă de vie, păsări şi fluturaşi. O cascadă îşi aduna apa într-un bazin unde se găseau peşti de toate culorile.

„Da,” spuse Dumnezeu, „acesta este un loc bun.” Cel Sfânt i-a înmânat litera Alef lui Lilit. Aceasta s-a dus la lumina soarelui şi a ţinut litera deasupra capului, pentru a se lumina şi a admira sticla fină şi rezistentă. Duse litera alef la obraz, o mirosi, o sărută chiar.

„Litera Bet,” spuse Dumnezeu şi Lilit puse cu grijă litera Alef pe stâncă pentru a o putea primi pe Bet. Una câte una, Dumnezeu denumea literele; la fel, Lilit le accepta şi le admira. Când mai avea doar câteva de întins, Cel Sfânt se opri. „Aceasta,” spuse Dumnezeu, „se cheamă şin. Vezi ce rotunjime perfectă are? Cred că este perfectă, cea mai frumoasă dintre toate literele.”

Se întâmplă că exact în momentul în care Lilit acceptă litera şin, se auzi plânsetul unui copil în apropiere. Nu era un plânset sfâşietor, nici de durere, nici de teamă. Spunea doar „Sunt singur, vino şi ţine-mă în braţe.”

Lilit se gândi la copil doar o fracţiune de secundă, suficient însă pentru a scăpa litera pe care Dumnezeu o decretase ca fiind perfectă.

Nici Dumnezeu, nici Lilit nu vorbi în timp ce Şin căzu de pe stâncă, spărgându-se cu un sunet mai puternic decât cântecul păsărilor, decât cascada, decât zumzetul insectelor şi decât vuietul plăcut al vântului printre viţa de vie.

„Iartă-mă,” spuse Lilit. Dumnezeu se pregătea să o ierte pentru că spărsese cea mai frumoasă literă, când Lilit continuă, „trebuie să am grijă de copil.”

Dumnezeu nu spuse nimic în timp ce Lilit se îndepărta. „Când mă voi întoarce,” adăugă Lilit, „voi repara litera Şin.”

Această remarcă i se păru foarte stranie lui Dumnezeu. Deşi lumea nu avea decât optsprezece zile, Cel Sfânt nu se aştepta ca cineva să repare lucrurile. Dumnezeu a făcut lucrurile şi oamenii  aveau grijă de ele – sau nu, însă nimeni nu avea să le repare, nici om, nici Dumnezeu.

Dumnezeu se mai gândea încă la această ciudăţenie când s-a întors Lilit. Ridică bucăţile de sticlă şi le aranjă în forma pe care o numim Şin. „Lucrarea ta se reflectă în această nouă formă,” spuse Lilit, „dar reflectă de asemenea umanitatea,” aşa cum fiecare persoană este o reflectare a Divinului.”

„Cum să folosim litera Şin?” întrebă Dumnezeu, încântat de ceea ce tocmai spusese prima femeie.

„Ca prima literă a unui salut,” sugeră aceasta. Ne va aduce aminte de faptul că putem să îţi comunicăm ceea ce avem de spus.” Dumnezeu dădu din cap afirmativ. „De asemenea,” fie ca acelaşi cuvânt să semnifice pace, pentru că fiecare dintre noi poate aduce pacea – indiferent dacă pacea este întreruptă de un copil care plânge, o neînţelegere între prieteni sau chiar între popoare. Cuvântul acesta ne va aduce aminte de faptul că lucrurile făcute bucăţi pot fi reparate.”

Din nou, Dumnezeu fu de acord cu Lilit, dar adăugă, „Fie ca Şin să fie şi prima literă a cuvântului ascultă.”

„Da,” spuse Lilit, trebuie să te ascultăm.”

„Iar eu îi voi asculta pe toţi cei care mă caută,” spuse Dumnezeu. Şi aşa a fost. Şi aşa va fi mereu.

Un răspuns

  1. ciudat rau de tot. o poveste frumoasa despre un demon sau/si prima izgonita din rai probabil prima nemultumita de oranduire fireasca a lucrurilor … insa cred ca si eu ma supun afirmatiei „…. şi teama lor evidentă de a fi controlaţi de o femeie.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: