Fuga în Madian

Stă scris: Moşe zări un Egiptean, bătând un evreu… Iar învăţaţii noştri şi-au dat cu părerea: „Iată instinctul rău; acest instinct e voit de Dumnezeu, căci, fără să vrea, serveşte voinţa Domnului”.

Faraonul pusese peste fiecare cohortă de zece evrei câte un vătaf; Dathan era unul dintre ei, şi peste fiecare zece vătafi evrei, pusese câte un şef de lucrări egiptean.

Se întâmplase ca Dathan să aibă o soţie, pe nume Şlomit, fiica lui Dinri, din tribul Dan; Şlomit era frumoasă, egipteanul râvnea la trupul ei. Într-o noapte, înainte de ivirea zorilor, el a venit la casa lui Dathan, l-a trezit din somn şi i-a ordonat să se grăbească să-şi strângă oamenii şi să pornească la lucru. În clipa în care l-a văzut pe Dathan plecat, egipteanul a forţat-o pe Şlomit să se culce cu el. Fructul acestei relaţii nelegiuite a fost acel om care, în timpul marşului prin deşert, a blasfemiat Numele lui Dumnezeu.

Dathan îşi goni femeia. Dar din acea zi, egipteanul deveni şi mai crud, îi bătea pe Dathan, îi căută moarte.

Văzând această nedreptate, Moşe se mânie foarte, şi, când egipteanul ridică braţul să-l lovească iar pe Dathan, Moşe îl ucise.

Cum a putut Moşe să ucidă? se întreabă rabinii noştri. Nu stă scris:Nu vei ucide? Dar, răspund ei, Moşe s-a gândit în accesul lui de furie la justiţia divină, şi acest gând a fost atât de
puternic, încât îl răpuse pe Egiptean.

Când acesta se stinse, Moşe îl îngropă în nisip, spunând evreilor: „Israel e comparat cu nisipul; cum e nisipul mut, aşa să amuţească buzele voastre”. Dar gurile lor nu au tăcut.

A doua zi. Dathan se certă cu fratele său, Abirarh. Se ştie că cearta vine de la ură şi duce la ură.

Moşe îi certă: „Tinere, ii răspunse Dathan, cine te-a făcut judecătorul nostru? Vrei să ne omori cum ai omorât pe Egiptean? Sau vrei să mergem să-l întrebăm pe Faraon de ce te cheamă feciorul Bitiei când, in realitate, eşti fiul Iohevetei?” Într-adevăr, Dathan a cărui viaţă fusese salvată de Moşe, se duse la palat şi apăru în faţa Faraonului, acuzându-l pe Moşe: „Dezonorează sceptrul şi coroana ta, spuse el”. -„Graţie lui!” răspunse Faraonul. „Întăreşte pe duşmanii tăi, ajută pe sclavii tăi”. – ” Graţie lui, repetă Faraonul”. – „Nu e fiul fiicei tale; tatăl său e un evreu”.

Auzind aceste vorbe, Faraonul, umflându-şi nările de mânie, ordonă ca Moşe să fie prins şi executat. Şi, când fiul lui Amram auzi ce făcuse Dathan, izbucni: „Israel, Israel, sufletul ţi-e mai mârşav decât sclavia; ştiu acum de ce ai meritat mizeria ta!”

Între timp, îngerii, întinzând aripile spre tronul celui de sus, se rugau de Cel Sfânt, binecuvântat fie el: „Stăpâne, Stăpâne, Rege al lumii, fiul tău e deznădăjduit; judecata lui e pecetluită; eşafodul lui e ridicat: vei lăsa să piară pe acela care trebuie să-ţi salveze poporul?”

Sfântul răspunse: „Îl iau sub ocrotirea mea”. Şi, când trimise Faraonul spionii săi spre a-l aresta pe Moşe, Dumnezeu îi făcu pe unii muţi, pe alţii orbi; cei orbi nu văzură unde se află, cei muţi îi văzuseră, dar nu puteau vorbi, şi Moşe putu fugi în Madian.

Itro, sfetnicul care povăţuise pe Faraon să cruţe pe Evrei, devenise preot in Madian. Gândindu-se în sinea lui că idolul c o deşertăciune, îl predase Madianiţilor, zicându-le: „Sunt prea bătrân; căutaţi-vă alt preot”. Madianiţii îl puseră atunci sub interdicţie; nimeni nu voia să-l servească; cele şapte fiice ale sale erau singurele slujnice, mergând cu vitele la păscut şi ducându-le să le adape.

În fiecare scară, se întorceau primele şi scoteau apa din puţuri pentru oile lor; dar ciobanii cei nelegiuiţi din Madian le goneau şi dădeau apa scoasă de ele, vitelor lor. Odată, aceşti ciobani au fost şi mai răi; după ce le-au furat apa, au vrut să ia şi fetele; şi cum se împotriveau, au vrut să le arunce în fântână.

În aceste clipe se ivi Moşe, obosit de pribegia lui. Zări în apropierea oraşului, puţurile şi lângă puţuri, fetele care erau brutalizate.

Singur, împotriva tuturor, el le luă apărarea; apoi adăpă turmele lui Itro şi, în urmă, pe cele ale ciobanilor din Madian, deşi nu meritaseră; tot astfel, zic înţelepţii noştri, cu apa legii pe care le-a dat-o să fie băută de Israeliţi, a adăpat mai târziu şi restul omenirii.

Priviţi cât de modest e Dumnezeu, înainte de a crea pe om, îi consultă pe îngeri. Şi Moşe era modest ca şi Dumnezeu.

Fetele lui Itro zicând tatălui lor: „Un egiptean de-a salvat”, el nu le contrazise, afirmând: „Sunt un evreu”. De ce? Voia să ascundă că e evreu? Nicidecum. Dar povestea asta poate fi comparată cu acel om pe care îl muşcase un şarpe; alergă să-şi moaie picioarele în apă, dar vede că un copil era gata să se înece. Întinde braţul şi salvă copilul, care-i spune: „Fără tine, mi-aş fi pierdut viaţa”.

– Nicidecum, răspunse omul; şarpele care m-a muşcat şi de care am fugit, se târa spre râu, el te-a salvat, nu eu”.

Tot astfel gândea şi Moşe in modestia lui: „Egipteanului, din a cărui pricină am fugit din Egipt, mergând spre puţurile unde ciobanii voiau să siluiască fetele, lui şi nu mie trebuie să le fie recunoscătoare”.

Şi totuşi, pentru aceasta, Dumnezeu l-a pedepsit, lăsându-l să moară în afara Israelului. Rămăşiţele lui Iosif, cel care şi-a proclamat public evreitatea, şi-au găsit în cele din urmă odihna pe pământul cel sfânt, în timp ce Moşe, care nu a obiectat la faptul că a fost numit egiptean, a trebuit să trăiască şi să moară în afara Ţării Promise.

Dintre fiicele lui Itro, Ţipora era cea mai modestă. Moşe, se gândi la Sara, la Rebeca şi Raşel, care fuseseră păstoriţe şi-i ceru să-i fie soţie. Ea răspunse: „Tatăl
meu are un copac în grădină; fiecărui dintre pretendenţii la mina noastră, îi porunceşte să smulgă acest arbore; şi oricine încearcă să-l smulgă, e înghiţit de acest copac. Îndrăzni-vei tu
să smulgi acest copac?”.

Acest pom era băţul cu care Sfântul, binecuvântat fie-I numele, crease ajunul primei Sâmbete, şi pe care Adam, primul om, îi primise în ziua alungării sale din Paradis. Adam îi transmise lui Enoh care îl transmise lui Noah, care îl lăsă moştenire lui Sem; apoi băţul ajunse în mina lui Abraham, apoi in a lui Iţhak, apoi în a lui Iacov care se sprijinea de el, când cobora spre Egipt, unde i-l dădu lui Iosif, celui mai drag dintre fiii săi. După moartea lui Iosif, bastonul a fost depus în tezaurul Faraonului şi Itro îl luase, când părăsise ţara Egiptului, spre a se stabili în Madian. Într-o zi când se plimba prin grădina sa din Madian, lovi din neatenţie cu acest baston pământul; deodată bastonul s-a înrădăcinat în pământ şi se făcu pom cu fructe şi crengi. Moşe spuse: „Unde e acest pom?”

Se duse în grădină şi smulse pomul; pomul deodată, se prefăcu iarăşi baston, căpătând ca şi în ajunul primei Sâmbete, culoarea safirului, împrumutată cerului, şi având săpat la un capăt, Numele Sfântului, binecuvântat fie El, pe care nici un muritor nu îl pronunţase încă.

Atunci se gândi Itro în sinea lui: „Fără îndoială acest om este unul dintre fiii lui Abraham, prin care atâtea binefaceri trebuie să vină pe pământ!. Sărută pe Moşe şi-i spuse: „Ia pe fiica mea, fii copilul meu. Dar jură-mi că nu vei face ca strămoşul tău Iacob, care căsătorindu-se cu fiicele lui Laban, fugi într-o bună zi de la Laban. „Moşe jură şi deveni soţul Ţiporei; ea îi dărui un fiu şi îl boteză Gherşom, străin acolo, spunând: „Am fost străin acolo şi am fost binecuvântat”.

Deci, spun bătrânii noştri, dacă egipteanul n-ar fi poftit la Şelomit, dacă Dathan n-ar fi trădat pe Moşe, Moşe nu s-ar fi refugiat in Madian, şi n-ar fi aflat ce voia Dumnezeu de la dânsul.

Dar egipteanul a dorit-o pe Şlomit, Dathan l-a trădat pe Moşe şi Moşe s-a refugiat in Madian, şi află in acest chip ce dorise Dumnezeu din partea lui. Astfel instinctul cel rău fără să vrea, a înfăptuit voinţa Celui Etern.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: