Înţelepţii Faraonului

Stă scris: Un rege nou, care nu l-a cunoscut de loc pe Iosif, se ridică peste Tara Egiptului. El grăi către poporul său: „Priviţi neamul copiilor lui Israel e mai numeros şi mai puternic decât noi… „

Bătrânii noştri înţelepţi povestesc, cu privire la cele de mai sus, că în al trei sute cincizeci şi treilea an după coborârea evreilor în ţara Egiptului, Faraonul avu un vis.

In acest vis se făcea că era aşezat pe tronul său cu ochii ridicaţi la cer. Două degete se iviră în noapte; intre aceste degete strălucea un drug mai lung decât o rază de soare; şi sprijinite pe acest drug se legănau talgerele unui cântar: un talger plecat in jos, era făurit din aur şi era mare cit un continent; celălalt, urcat in sus era uşor şi împletit dintr-un pai gingaş ca un cuib de vrăbii.

Văzu apoi, pe talerul de aur, marginea unui fluviu; şi urcând dinspre acest fluviu lanuri de grâu, secerători, războinici şi care de asalt, cetăţi şi piramide: iar dintre piramide, înălţându-se regi după regi.

Mai zări apoi, pe talgerul de pai, un prunc nou născut.

Şi talgerul de aur cu fluviu şi holde bogate, cu luptătorii, oraşele, piramidele şi regii, urcau mereu; şi talgerul de pai cobora mereu de parcă pruncul ar fi atârnat mai greu decât tot pământul Egiptului cu toţi secerătorii, toţi ostaşii, toţi regii la un loc.

Faraonul se trezi, cu inima înspăimântată, fusese un vis.

Chemă pe sfetnici şi le povesti acest vis.

După Rabi Şimon, sfetnicii săi ar fi fost trei profeţi: Balaam, fiul lui Beor, din ţara celor două râuri, Iov, Uzitul şi Itro, Madianitul. Căci aşa afirmă înţelepţii noştri, toate naţiile au profeţii lor, cărora Dumnezeu, binecuvântat fie numele Său, le dezvălui adevărul: dar nu întrevăd, ca profeţii lui Israel, inima celui Etern.

Baalam, fiul lui Beor, luă primul cuvântul, zicând: Se apropie o mamă care poartă la sânul ei pe eliberatorul lui Israel. Ia seama, regele meu: el va nimici acest pământ şi pe toţi locuitorii dacă nu te vei grăbi să stârpeşti tu mai întâi poporul lui Israel”.      

Să distrug pe Israel? răspunse Faraonul; vorbim cam de multă vreme despre această problemă. Când ai venit la mine, urmat de comandantul carelor de asalt, să-mi spui: Ridică-te împotriva acelui neam care locuieşte in mijlocul poporului tău înainte de a nu se înmulţi prea mult şi a se alia cu duşmanii tăi, am răspuns, adu-ţi aminte: Nebuni ce sunteţi! Strămoşii noştri au fost salvaţi de la foamete de către Iosif, străbunul lor: fără aceşti evrei n-am fi mâncat astăzi la fel; şi doriţi să pornesc împotriva lor?

– Ce-au făcut atunci ostaşii mei? Mi-au luat tronul şi mi-au smuls coroana, până când am fost nevoit să spun:  – Fie! Mă voi ridica împotriva acestor evrei. Le-am luat grinele şi câmpurile: n-au încetat de a creşte şi a se înmulţi. I-am încovoiat sub biciul sclaviei, i-am pus să ardă la soare cărămizi, să care bolovani la piramide, să sape canale pentru o cit mai bună răspândire a apei şi să ridice ziduri împrejurul cetăţilor melc: n-au încetat să crească şi să se înmulţească. Când am coborât cu Iacob în ţara Egiptului au fost şaptezeci la număr: astă/i sunt numai şase sute de mii. Şi tu îmi zici: -Nimiceşte pe evrei! Spune mai bine cum s-o fac”

Balaam, fiul lui Beor, răspunse: Prin foc nu-i vom putea distruge căci Dumnezeul lor a scăpat din foc pe străbunul lor Abraham; şi ne va pedepsi prin foc. Cu spada nu-i vom putea stârpi căci Dumnezeul lor scăpă de spada pe Isaac, părintele lor; şi ne va pedepsi cu spada. Prin robie nu-i vom nimici căci Dumnezeul lor a scăpat de robie pe Iacob, tatăl lor, şi vom ispăşi prin sclavie.

Să-i nimicim prin apă: Dumnezeul lor a scăpat, într-adevăr, de la înec pe strămoşul lor Noe; dar nu va pedepsi în nici un chip prin apă, căci a jurat, după potop, că valurile nu vor mai inunda uscatul. Dă ordin, deci, sa fie aruncaţi in fluviu toţi cer nou născuţi de parte bărbătească, care aparţin lui Israel.

Auzind aceste vorbe, Faraonul se întoarse către Iov, Uzitul, întrebandu-l: „Ce părere ai?” Dar Iov ridică privirea in sus, o plecă în jos şi nu răspunse nimic. Atunci Faraonul puse aceeaşi întrebare lui Itro, Madianul, care grăi astfel:

„Dumnezeul lor a jurat să nu mai potopească pămîntul; dar pe o parte a pământului, de pildă peste ţara Egiptului, jurat-a el să nu mai reverse apele? Ai fost înţelept, întoarce-te la înţelepciune, o, Faraon! Dă-le pace acestor Evrei.

Sclavi şi umiliţi, ei rămân puternici; căci puternic este Dumnezeul lor”.

„Vrei să mi se ia din nou coroana? ţipă Faraonul. Am un Dumnezeu-taur, un Dumnezcu-şacal, un Dumnezcu-şarpe, un Dumnezeu-leu, un Dumnezcu-maimuţă, un Dumnezeu-crocodil, am o mie de Dumnezei, sunt stăpânul tuturor acestor Dumnezei; şi n-aş putea întreprinde nimic împotriva acestor evrei care n- au decât un singur Dumnezeu? Începând de azi, să fie aruncaţi in apă toţi noii-născuţi de parte bărbătească aparţinând lui Israel!”

Când auziră acestea, Balaam, cel rău, se bucură în sinea lui; Iov tăcu; dar Itro, Madianitul, temandu-se de furia Faraonului, se făcu nevăzut şi cată refugiu în ţara Madian.

Şi, aşa remarcă Rabbi Şimon, pentru că Iov n-a vorbit, a fost încercat de mari suferinţe, pentru că Balaam susţinuse moartea lui Israel, a murit prin sânge; şi pentru că Itro a pledat pentru viaţa Evreilor, fii fiilor săi au domnit in Sanhedrin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: