Naşterea şi copilăria lui Moşe

După moartea lui Iosif şi-a fraţilor săi, evreii, păscând turmele lor pe păşunile din Goşen, în ţara Egiptului, uitaseră să mai calce pe căile Domnului. Încetând să mai cresteze în carnea fiilor lor semnul alianţei stabilite odinioară de străbunii lor cu Cel Sfânt, îşi spuneau: „Să fim la fel cu Egiptenii”. Şi asemeni Egiptenilor, se închinau zeilor cu chip de vită. De aceea Dumnezeu preschimbase în ură dragostea Egiptenilor şi îngădui să fie supuşi sclaviei acei care încetaseră sa-L mai slujească.

Un singur trib, cel al lui Levi, mai păstra în inima sa amintirea şi nădejdea în Israel, şi din acest trib făceau parte Amram, un drept printre drepţi, soţ al Iohevetei şi tatăl lui Aaron şi-al fiicei sale Miriam. Şi pe dreptatea lui Amram se sprijinea lumea.

Din bătrâni se zice că Dumnezeu doreşte ca Prezenţa Lui să dăinuiască printre pământeni. Se afla din prima zi în primul om, dar când a păcătuit Adam, această Prezenţă a zburat de pe pământ şi s-a ridicat până la primul cer; când a păcătuit Cain, ea s-a ridicat până la al doilea cer şi, fugind rând pe rând de generaţia lui Enoh, de aceea a potopului, de aceea a turnului Babel şi a Sodomei, ea se ascunsese într-al treilea, apoi într-al patrulea, al cincilea şi al şaselea cer; iar când Sara fu pângărită de Faraon, prezenţa lui Dumnezeu se refugie într-al şaptelea cer. Dar, cu Abraham, Isaac şi Iacob, cu Levi, din cer la cer, ea pogorâse până la al doilea cer; acum, datorită virtuţilor lui Amram, era gata să coboare din nou printre oameni, aşteptând la graniţa primului cer; şi, iată că, în curând, cu Moise, Prezenţa lui Dumnezeu avea din nou să locuiască pământul.

Între timp, porunca Faraonului era dusă la îndeplinire: mamele din Israel, încovoiate peste undele râului îşi boceau fiii; şi fluviul curgea printre vaiete.

Atunci grăi Amram: „De vreme ce Evreii procrează pentru moarte, să înceteze de a mai procrea”. Şi se despărţi de Iohevet. Dând acest exemplu, toţi evreii se despărţiră de nevestele lor.

Dar peste capul lui Miriam plutea spiritul înţelepciunii şi-al profeţiei, şi ea îndrăzni să deschidă gura în faţa tatălui ei, Amram, vorbind: „Porunca ta e mai crudă decât aceea a Faraonului. Egipteanul nu condamnă decât copiii de parte bărbătească, tu loveşti fiicele odată cu feciorii. El nu ridică decât viaţa pământească; tu, care-i împiedici să se nască, le furi şi reînvierea.”

Aceste cuvinte l-au pus pe gânduri pe Amram; fără îndoială că el cunoştea proverbul nostru: Copilul tău îţi poate da mai mult decât un sfat.

Spuse, deci, evreilor să-şi recheme soţiile; el însuşi, împăcându-se cu Iohevet, o conduse pentru a doua oară sub baldachinul nupţial. Miriam şi Aaron jucară la a doua lor nuntă; şi astfel a fost conceput Moşe.

Din lună în lună Iohevet îşi regăsea acum tinereţile stinse; i se netezeau zbârciturile obrazului, picioarele răspândeau parfum de floare şi pântecul purta cu bucurie făgăduinţa fructului conceput. Dar în acelaşi timp inima lui Amram se întrista din ce în ce mai mult. În faţa fiecărei locuinţe evreieşti, în care o mamă aştepta un nou născut Faraonul pusese la pândă câte doi paznici înarmaţi, şi oricine scăpa de la înec un băiat nou născut îşi găsea pedeapsa în sânge, împreună cu toată familia sa. Şi Amram gândea: „Dacă îmi va naşte un fiu, ce va deveni fiul meu?”

În timpul somnului avu un vis. Se vedea în acest vis pe ţărmul fluviului; ochii săi plecaţi priveau valurile, parcă translucide, curgând ca un râu de aer. Pe albia fluviului mii şi mii de sugaci zăceau unul lingă altul.

Deodată, iată un copil viu înainta pe malul apei. Mânuţele lui se întindeau către valuri. Atunci tresări parcă ceva printre stârvurile din adâncuri, un tremur străbătu aceste cadavre, le mişca, Ie ridica în picioare; se animau, creşteau, ieşeau din apă, era un popor întreg care cânta: “S-a născut acela, care ne va mântui, iar numele său va trăi pentru vecie”.

La strigătul acestor glasuri, Amram se deşteptă. O lumină inundase odaia.

Iohevet, înainte cu trei luni de data aşteptată, născuse fără dureri; căci, afirmă savanţii noştri, blestemul prin care a fost Eva pecetluită odinioară nu apasă asupra mamelor virtuoase. Miriam zâmbi înfăţişând tatălui copilul gata cir­cumcis proorocind: „Iată mântuirea lui Israel”.

De trei ori răsărise şi apusese luna, şi ei tot nu declaraseră Egiptenilor pe fiul cel minunat. Dar se apropia ziua când această naştere avea să fie descoperită. Atunci se hotărî să-l încredinţeze apei şi pazei Domnului.

Iohevet alcătui un coş de papură pe care-l unse cu smoală pe dinafară şi cu argilă pe dinăuntru. Puse copilul în coşulet: apoi, invocând ajutorul Celui de Sus, puse cu mâna tremurândă coşul printre trestiile fluviului. Şi în timp ce-şi întoarse chipul plâns spre Amram, Miriam, aşezată pe mal, urmărea cu privirea cum ducea apa coşuleţul, bănuind ce va deveni proorocirea ei.

Cât de mare e providenţa cu privire la Israel! Cui i-ar fi trecut prin gând că Amram va face copii la bătrâneţe?. Că Iacob, care nu avea, la trecerea Iordanului, decât un toiag, se va întoarce încărcat de bunuri şi de binecuvântări? Cine ar fi crezut că Iosif care zăcea întemniţat în subteranele Egiptului va domni peste acest Egipt ? Cine ar fi putut nădăjdui că un copil pierdut în undele unui fluviu, va mântui poporul său şi omenirea întreagă? Miriam spera toate acestea.

După Rabbi Hanina, această zi era a douăzeci şi una a lunii Nissan; şi îngerii ce slujeau în acea zi spuseră Celui Etern: „Rege al lumii, vei îngădui tu oare ca în această zi de Nissan, când va trebui să se cînte imnul despărţirii apelor, să piară acela care va trebui să-l cânte?”

După Rabbi Aha bar Hanina, această zi era a şasea a lunii Sivan; şi îngerii grăiră celui Etern: „Rege al lumii, vei îngădui tu oare ca, în această zi de Sivan în care va trebui să dai tablele legii pe muntele Sinai, să piară acela care le va primi?”

Şi, în timp ce îngerii vorbeau, Bitia, fiica Faraonului, cobora împreună cu slujnicele ei spre apele râului. Era acoperită de lepră din creştet pînă-n tălpi, şi lepra o făcea să fie stearpă. În fiecare dimineaţă se scălda încercând să scape de lepră şi de sterilitatea ce-i lipsea pe faraoni de un descendent şi coroană, de nemurire.

Zărind sprintenul coşuleţ, legănat de valuri, Bitia porunci ceva unei slujnice. Servitoarea înotă până la punctul cel mişcător din valuri; cum zăbovea să-l ajungă se întimplă o minune şi braţele ei se lungiră. Şi, când fiica Faraonului desfăcu coşuleţul, zări înăuntru o lumină: Prezenţa lui Dumnezeu; şi sub nimbul de lumină, un copil circumcis, un Evreu. Slujnica îi spuse:

„Stăpâna, scăpa-vei tu un evreu? Când regele ordonă, fiica lui ascultă”. Dar Bitia atinsese cu degetele copilul. Deodată albeaţa leprei îi căzu de pe braţ: prinţesa se făcuse curată ca noul-născut. Simţi atunci, că îl va iubi mai mult decât pe un fiu, purces din măruntaiele ei. Şi i-a dat numele de Moşe, salvatul, grăind: “Pentru că l-am scăpat de la înec.”

moses_bitia.jpg

Miriam se apropie. Copilul avea nevoie de doică. Ea pro­puse să se ducă, să caute doică printre mamele îndoliate ale lui Israel; căci, spun înţelepţii noştri, gura ce va trebui într-o zi să discute cu Dumnezeu, nu poate fi spurcată de laptele necurat al unei egiptence.

Doica adusă se numea Iohevet. Bitia î-l încredinţă pe acela care, în inima ei, îl aşezase de acum pe tronul Faraonilor.

Apoi, simulând că e însărcinată, îl vesti pe Faraon că va avea un urmaş.

 

Obiceiul cerea ca moştenitorul tronului să nu fie prezentat curţii decât la sfârşitul celui de-ai treilea an. Timp de trei ani îşi putu alinta fiul regăsit Iohevet, legănîndu-1 în cântecele lui Israel, in timp ce Amram, Aaron şi Miriam vedeau cu bucurie cum ii sporeşte frumuseţea.      

La timpul potrivit, ţinând in braţe copilul, Bitia urcă aleea sfincşilor ce ducea spre palatal regal.

Era ziua în care învinşii de la Nord şi cei de la Sud, aduceau Faraonului tributul lor de palmieri, turcoaze, ulei, ivoriu şi aur. Îngenuncheaţi in faţa lui, sclavi, prinţi, preoţi, vraci, se prosternau în colb. Şi, printre ei, Balaam şi Iov, profeţii neamurilor care, părăsiţi de Itro, luminau acum singuri, cu oarba lor inteligenţă, pe Rege.

Zâmbind spre nădejdea succesiunii sale, Faraonul a vrut să mângâie copilul. Dar el, cu mânuţele lui, animate deodată de o putere necunoscută, luă coroana de pe creştetul regesc şi o puse pe capul său.

„Iată, zise Regele, un tânăr prinţ foarte grăbit să domnească”.

“Trebuie, izbucni Balaam, să fie aruncat în apă”. „Iarăşi? răspunse Faraonul. Nu erai tu acela care citiseşi în stele acum trei ani că pruncul primejdios din visul meu se află de acum în fluviu? De atunci n-am mai înecat pe nimeni. Şi vrei din nou să dau ordin de înec?” „Dacă preferi, sugrumă-l răspunse Balaam; dar scapă-te de acest răpitor de coroane”.

„Ştie el, la vârsta lui, cel puţin, ce face?” murmură Bitia. „Şi tu Iov, ce părere ai?” îl întrebă Faraonul. Iov privi în sus, se uită în jos şi răspunse: „De ştie ce face, să moară; dacă nu ştie, să trăiască”.

„Dar cum putem afla dacă e conştient sau nu?” Iov se uită in sus, se uită in jos, dar nu mai răspunse nimic.

Zise Balaam: „Să se prezinte doua tăvi. Pe o tavă să fie pus jăratec; pe cealaltă tavă să se pună monede de aur. Dacă va pune mâna pe cărbunii încinşi, coroana ta e în siguranţă; nu ştie ce face. Dar dacă va pune mâna pe aur, teme-te de dânsul: e conştient”,

Balaam se gândea că nu-şi va frige degetele un copilaş atât de mare.

Într-adevăr, băieţelul a vrut să apuce o monedă de aur. Dar îngerul Gabriel, care veghea asupră-i, îi împinse braţul în direcţia opusă. Moise luă un cărbune aprins şi-l duse la gură. De aceea, spun rabinii, Moise a avut în tot timpul vieţii sale buza greoaie şi limba neiscusită.

Bitia dădu un ţipăt. Faraonul râse din toată inimă. Iov cel prudent se reîntoarse în ţara Uz, in oraşul său natal; iar Balaam, jignit, se înapoie în ţara celor două râuri.

Astfel deveni Moise, prin care era menit să piară Egiptul, Prinţ peste toţi prinţii Egiptului.

 

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Foarte interesante amanunte, mai ales ca unele sunt confirmate de Biblie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: