Din cântec s-a întrupat iudaismul

Atunci când eşti izolat şi nu ai cu cine să-ţi petreci sărbătorile sau când eşti vesel şi cuvintele nu te ajută să-ţi exprimi sentimentele sau barierele lingvistice te împiedică să comunici tot ceea ce ai dori, ce faci? Cânţi. Încet. În gând. Cu voce puternică, alături de ceilalţi, oameni pe care îi cunoşti mai mult sau mai puţin, dar cu care ai un limbaj comun şi împărtăşeşti povestea cântecului. În idiş, în ivrit. Oriunde te-ai afla, cântecele te ajută să comunici, să afirmi apartenenţa la o comunitate, dincolo de limitele naţionale, lingvistice şi de vârstă.

Şef rabinul României, Eminenţa sa Moses Rosen (Hasefer, 1992) spunea că „din cântec s-a întrupat iudaismul”. De la cântecul de eliberare al lui Moşe „cântecul ne-a însoţit de-a lungul drumului prin istorie. Nicicând nu ne-am limitat la proza vieţii, ci întotdeauna ne-am înaripat sufletul cu poezia ei” .

IMGP1935 În acest spirit, Cancelaria Rabinică a FCER a iniţiat un program în premieră – o seara de cântece evreieşti, pe 12 martie a.c., la o zi după Purim – sărbătoare a supravieţuirii – la Sinagoga Mare din Adamache, program ce a reunit timp de 4 ore, până seara târziu, peste 40 de membri ai comunităţii, de la preşcolari la „vârsta de aur”. Fiecare cu cântecul său, învăţat la corul comunităţii în perioada de glorie, acasă, la sinagogă, oriunde au existat alţi evrei dornici să împărtăşească altora bucuria de a fi. Au fost cântece vechi sau mai noi, în idiş şi ivrit, care au întors timpul în vremurile pe care mulţi nu le-au trăit, dar în care ştim că vocea noastră era puternică şi la unson şi transmitea mesajul puternic al identităţii unei comunităţi. Ştim, deşi nu am trăit, pentru că altfel nu am fi putut supravieţui. Şi ne-a făcut să visăm puţin la viitorul pe care l-am dori pentru noi şi copiii noştri. Ar trebui să avem cât mai multe asemenea seri, dar şi cât mai multe materiale care să fixeze această memorie: CD-uri, înregistrări, colecţii de texte ale cântecelor.

Ana Weissz

IMGP1939

Anunțuri

Seminarul de Iudaism şi Istoria Evreilor… reloaded!!!

Ei bine, după o pauză forţată de un an, Seminarul se întoarce! Şi nu oricum, ci la ceas aniversar, căci se împlinesc 10 ani de când a debutat.

Au trecut 10 ani, 10 ani în care am realizat multe, în care ne-am bucurat împreună, dar ne-am şi întristat, în care am crescut, deopotrivă organizatori, dar şi participanţi. Unii sunt acum prin alte zări, unii s-au mai îndepărtat de ce înseamnă iudaismul şi educaţia iudaică, iar alţii s-au apropiat şi mai mult.

Dar vreau să cred că pentru toţi, indiferent unde şi în ce fel ne-a purtat viaţa în aceşti 10 ani,  acele zile de şcoală de vară, în care ne apropiam, în care cream o mică comunitate de studiu dar şi de voie bună, de bucurii şi de tristeţi, de tradiţii şi de banal cotidian, în care se legau prietenii de-o viaţă, sau se iscau mici certuri ce durau până la masa de seară, pentru toţi există un colţ în memorie pentru acele clipe, pentru toţi există un folder cu fotografii, pentru toţi există o hamsă lucrată împreuna cu prietenii, acolo, in curtea de la Cristian.

Au trecut 10 ani. 10 ani de educaţie iudaică, 10 ani de de descoperire şi re-descoperire a evreului din noi. 10 ani de dialog (SIHa) despre cum poţi să fi evreu în ziua de azi, în Diaspora sau în Israel, despre istoria noastră, mai veche sau mai nouă, despre valori şi chiar şi despre sufletele noastre.

10 ani în care, descoperind iudaismul, ne-am descoperit pe noi înşine, dar şi pe cei de lângă noi, rădăcinile noastre, puterea noastră.

10 ani în care vara nu era vară dacă nu ne revedeam, dacă nu celebram măcar un Şabat acolo, dacă nu împleteam învăţătura cu jocul, ivritul cu cântecele, dacă nu ne îngemănam gândurile şi inimile…

Vă aduceţi aminte? Vă aduceţi aminte de dimineţile în care ne trezeam cu toţii, parcă mereu mai devreme, mult prea devreme? De focurile de tabără cu cîntece, cu jocuri, cu concursuri? De serile cu poveşti, cu farse, cu dansuri? De excursiile din care ne întorceam uzi, obosiţi, însetaţi dar fericiţi, îngrămădindu-ne la coadă la cele 3 duşuri? De zilele caniculare sau ploiase, în care nici nu simţeam cum trece timpul, petrecut cu discuţii, cu workshopuri, cu hevruta, cu însăşi cunoaşterea?

10 ani, 10 ediţii, nici una la fel, dar creând un tot!

Pentru cei care le-au trăit, pentu cei care doar au auzit de ele, pentru cei care abia acum au aflat că ele au existat şi există din nou, pentru toţi cei care într-adevăr cred ca Merită să fim împreună…. vă aşteptăm să ne cunoaştem, să ne revedem, şi să demonstrăm încă o dată cât de adevărat, de viu, de real e logo-ul Seminarului:

Pentru înscriere, formularele necesare se găsesc aici (1) şi aici (2)